25 ianuarie 2013 Dacă este iubire, este doar iubire – dacă nu, nu…

            Pentru că am căţei pe care-i plimb zilnic am ocazia să văd secvenţe cu şi despre oameni şi animale , pe care nu le-aş vedea în altă parte…Şi anume cum unii oameni cred că sunt “iubitori” de căţei dar doar de ai lor! Cum ar fi posibil aceasta?

            Pornind de la aceasta constatare, am extrapolat observatia personala , tot in parc si am aflat( sau mai precis abia acum am constientizat!)  că acelaşi lucru este valabil şi in cazul  copiilor ; am observat  cum se comportă unii „iubitori” de copii cu ai lor şi cum se comportă cu alţii care nu sunt ai lor! Nici măcar în această situaţie majoritatea oamenilor  nu realizează neconcordanţa!

Sunt situaţii simple de viaţă pe care avem ocazia să le vedem zilnic ….dar ne spun ele ceva despre noi?

Scrierile Sfinților Părinți redau această esențială problemă astfel: „De socoți că-L iubești pe Dumnezeu, iar în inima ta trăiești un simțământ de neplăcere fie și față de un singur om, să știi că te afli într-o veșnică amăgire de sine.”

Distribuie pe:
Acest articol a fost publicat în Ganduri scurte. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.