Pentru că am căţei pe care-i plimb zilnic am ocazia să văd secvenţe cu şi despre oameni şi animale , pe care nu le-aş vedea în altă parte…Şi anume cum unii oameni cred că sunt “iubitori” de căţei dar doar de ai lor! Cum ar fi posibil aceasta?
Pornind de la aceasta constatare, am extrapolat observatia personala , tot in parc si am aflat( sau mai precis abia acum am constientizat!) că acelaşi lucru este valabil şi in cazul copiilor ; am observat cum se comportă unii „iubitori” de copii cu ai lor şi cum se comportă cu alţii care nu sunt ai lor! Nici măcar în această situaţie majoritatea oamenilor nu realizează neconcordanţa!
Sunt situaţii simple de viaţă pe care avem ocazia să le vedem zilnic ….dar ne spun ele ceva despre noi?
Scrierile Sfinților Părinți redau această esențială problemă astfel: „De socoți că-L iubești pe Dumnezeu, iar în inima ta trăiești un simțământ de neplăcere fie și față de un singur om, să știi că te afli într-o veșnică amăgire de sine.”