Mandala
Mandala este de obicei un cerc, ce conţine un desen complex şi poate fi înscris uneori într-un pătrat ( în special în forma ei de cult).
Motivul de bază al mandalei este supoziţia unui centru al personalităţii, a unui aşa zis loc în interiorul sufletului de care este legat totul , prin care se ordonează totul şi care reprezintă totodată o sursă de energie. Mandalele se deosebesc după funcţiile ei. Prin simpla contemplare se poate obţine sau exersa atingerea unui nivel de iluminare. Ea mai poate fi reprezentată prin desene pe pământ în riturile de iniţiere sau prin mozaicuri în temple pentru a marca centrul sacru al templului. Mandala tantrică pictată sau desenată este suport pentru meditaţii.
Beneficiile folosirii mandalelor în terapie au fost explorate profund de Jung cu prilejul descrierii arhetipurilor şi a inconştientului colectiv. Mandalele individuale, spre deosebire de cele de cult, care conţin un bogat material arhetipal , pot conţine în plus şi un bogat material personalizat pentru analiză
În scop strict curativ, mandala uneşte, consolidează fiinţa interioară, o protejează de risipire, inspirând seninătatea. Ea produce aceleaşi efecte şi când doar apare în visele noastre. Astfel ea are un dublu rol în terapie : păstrează ordinea psihică dacă aceasta există deja sau o restabileşte dacă a dispărut.
Spre deosebire de mandalele de cult, cele individuale se folosesc de un conţinut nelimitat, infinit, de motive şi aluzii simbolice, din care ele încearcă să exprime fie totalitatea individului în trăirea sa interioară şi exterioară, fie punctul de referinţă esenţial, interior al acestuia. Obiectul lor este sinele, în opoziţie cu eul care este doar punctul de referinţă al conştiinţei, în timp ce sinele conţine totalitatea psihicului, şi anume conştientul şi inconştientul. De aceea nu rareori mandala reprezintă o anumită împărţire intr-o jumătate luminoasă şi una întunecată, cu simboluri specifice.
Faptul că asemenea imagini au, în anumite condiţii efecte terapeutice considerabile asupra autorilor lor este stabilit empiric şi poate fi uşor înţeles, căci ele reprezintă încercări curajoase şi necenzurate, de alăturare a unor contrarii aparent neunificabile şi de construire de punţi între separări aparent lipsite de speranţă. Chiar şi o încercare simplă în această direcţie pare să aibă efecte tămăduitoare , atâta timp cât apare spontan.. De la o repetare artificială sau de la o imitaţie intenţionată a unor asemenea imagini nu trebuie aşteptat nimic.
Dacă unul dintre scopurile principale ale terapiei este deblocarea resurselor energetice ale individului prin auto-revelarea semnificaţiilor evenimentelor marcante din viaţa lui, atunci mandala este un mijloc valoros din categoria de produse artistice ale clientului care poate scoate la suprafaţă energia blocată. Este mai mult decât un instrument proiectiv pentru că poate aduce în discuţie şi arhetipuri care aparţin inconştientului colectiv.
Psihoterapia experienţială foloseşte din plin metode art-terapeutice. Uneori folosirea unor simboluri universale dintre cele mai simple dar extrem de complexe, cum ar fi punctul, cercul, patratul, linia, spirala, furnizează un bogat material de analiză directă şi simplu de interpretat chiar de către clientul însuşi, ghidat de către psiholog.