Câţi dintre noi nu simtim la un moment dat al vieţii că sacii greutăţilor ne împovărează? Şi totuşi nu facem nimic?! Desigur, până la un punct, cât timp avem mai multe beneficii decat dezavantaje purtându-i , nici nu-i vom da jos dar vine uneori, pentru unii, o vreme în care nu mai vor pur şi simplu să poarte sacii…vechii şi dragii lor saci, săculeţi…..
Dacă ne acordam răgaz pentru a căuta în saci şi avem dorinţă de a interpreta conţinutul lor am putea descoperi că nu ne mai sunt de folos…de fapt ei singuri, sacii, vor aluneca de pe umerii ( spatele, gâtul dupa caz..) noştri ca şi cum s-ar descompune sub privirea noastră , ca şi cum s-ar evapora…..Nu-i aşa că sună bine? Credeţi ca e greu sa fim magicieni cu proprii noştri saci? Nu este nici uşor. Poate zâmbiţi chiar acum când citiţi aceste rânduri…poate chiar vă spuneţi : „câtă naivitate, ce simplu şi naiv mod de a aborda lucrurile serioase, viaţa e complicată în realitate, niciodata nu seamănă ceea ce citim despre viaţă cu viaţa însăşi….literatura este literatură, viaţa este viaţă „ uitând că nu suntem aici, pe acest Pământ pentru a suferi…ci pentru a creşte, a evolua, a căuta şi eventual a găsi Sensul. Suntem aici pentru a exista conştient !
Cu coloana vertebrală lucrurile stau astfel: cu fiecare conştientizare se eliberează câte o vertebră, puţin câte puţin..astfel ca ajungem să ne simţim mai înalţi dacă nu cumva chiar măsurăm cu căţiva milimetri mai mult….despre greutatea corporală , nici nu mai vorbesc…chiar dacă efectiv scăderea nu este majoră, senzaţia e de evidentă uşurare.
De fapt toate efectele conştientizărilor se leagă ca într-un lanţ sau ca într-un domino. Totdeauna am fost fascinată de jocul de domino…câtă precizie, câtă fineţe, câtă interdependenţă!
Schimbările unor adevărate şi profunde conştientizări ( atunci când soseşte vremea lor) sunt pe toate planurile: fizic, mental, atitudinal-comportamental, spiritual, relaţional. Ne vindecăm de anumite afecţiuni, ni se schimbă modul de a găndi, de a evalua, de a selecta ceea ce ne trebuie ( pentru evoluţia noastră, pentru viaţa noastră); ne schimbăm preferinţele şi nu exagerez dacă spun că începând cu cele mai banale ca alimentaţia, vestimentaţia şi până la habitat sau domenii de interes; ne schimbăm prietenii sau avem nevoie de un număr mult mai mic de oameni in jurul nostru.
Se cerne neghina din vieţile noastre (îmi plac metaforele…ce să fac?). Se cerne, se dă la o parte tot ce nu ne mai e de folos pentru etapa în care am ajuns.
Unghiul de vedere, la propriu dar si la figurat se modifică, se lărgeşte. De la cateva grade, când privirea este orientată înspre jos ( atunci cand ne simţeam depresivi şi fără speranţă, cum am fi putut să avem perspectivă când privirea la propriu ne era orientată în jos?),până la un unghi de 90 de grade , când privim în faţă ( aici deja coloana vertebrală este refăcută în verticalitatea ei) şi apoi până la un unghi de 180 de grade , când căutăm în sus, înspre cer, ceea ce este de căutat! Şi îmi vine să spun: ca să ne intereseze Sus-ul a fost nevoie sa ne satisfacem interesul sau curiozitatea despre Jos. Probabil ca după ce ne vom fi satisfăcut interesul pentru Sus, privirea va coborî iarăşi la 90 de grade, înspre în faţă , pentru a se îndrepta spre un punct de mijloc.
Odată cu îndreptarea coloanei ( care este o urmare a constientizărilor) are loc si indreptarea omului in social, in convietuire cu el insusi si cu ceilalti; cu mediul inconjurator. Listele de compromisuri pe toate planurile vietii se micsoreaza. Toate vin de la sine, adevarul se ridica precum uleiul la suprafata.
În psihosomatică, citirea simptomelor la nivel corporal, furnizează multiple informaţii despre stadiul persoanei pe toate planurile. Tot in psihosomatică, citirea blocajelor coloanei vertebrale, oferă o cale simplificată, pe scurtătură , o ipoteză rareori falsă, în ceea ce priveşte momentul din viaţă când blocajul a avut loc. Hm…poate veţi gândi că la un bătrănel este cvasi-normal să fie cocoşat de povara anilor…dar despre asta vorbim aici, despre povară! Sigur că la o afecţiune foarte gravă a coloanei, doar o conştientizare nu o va îndrepta , dar ar putea măcar să ne facă să ne simţim mai uşori.. Pentru a preveni cocoaşa de la bătrâneţe , herniile de disc dar şi alte afecţiuni somatice este nevoie de căutat analogii cu celelalte planuri de existenţă.
Cât de bine ar fi sa vedem pe stradă doar bătrâni drepţi, ne-bolnavi, cu interes pentru viata ! Acesta este un exemplu despre cum aş vrea eu să îmbătrânesc! Pentru voi este?