Pentru că în zilele noastre starea de boală cel mai des întâlnită o constituie afecţiunile cardio-vasculare şi principala cauză de deces este infarctul, domeniul profilaxiei organului dragostei devine obiectiv major în psihoterapie.
Printre factorii principali răspunzători de edificarea infarctului sunt;
- Factorul ambiţiei extreme, sentimentul nevoii constante de timp însoţite de o agendă încărcată.
- Nelinişte şi nerăbdare constante ce însoţesc obiective profesionale foarte mari, uneori la limita realismului.
- Ostilitate cognitivă şi comportamentală; duşmanie la adresa altora (inclusiv a guvernanţilor !!) , preocupări de răzbunare, chiar şi crize de furie, până la banale spargeri de obiecte
- Implicare profesionala excesivă.
Dacă dintre toţi aceşti factori , al treilea este dovedit ca având rol major în producerea infarctului, după producerea lui, oricare dintre ceilalţi factori poate fi fatal.
Ce ar putea să ne transmită simbolic această îmbolnăvire?
Poate ar vrea să ne spună: să adoptăm un ritm de viaţă mai lent, poate sentimente de auto-stimă intrinsecă mai consistente ( nedeterminate de numărul de realizări profesionale ci de conştientizarea propriei valori ca om) , poate auto-acceptare ( urmată implicit de aprecierea faţă de celălalt versus sentimente de duşmănie şi dorinţă aprigă de concurenţă…)…într-un cuvânt manifestarea IUBIRII, că doar simbolico-emotional organul inimă este destinat acestui sentiment!
Dacă ţinem cont că factorii de mai sus sunt cel mai adesea caracteristici unui comportament masculin( deşi nu neaparat exclusiv atribuit bărbaţilor) şi dacă se ştie deasemenea că bărbaţii nu se deschid sufleteşte atât de uşor ca femeile, în scopul descărcării supărărilor, atunci atenţia maximă trebuie acordată acestora pentru că sunt cei mai vulnerabili la infarct începând uneori de la vârste medii. Dar cum să facem să-i determinăm să înţeleagă că au dreptul să-şi manifeste supărarea , dezamăgirile, grijile şi sentimentele de eşec ( absolut fireşti în viaţa oricui) măcar unei singure persoane? Şi nu ştiu de ce dar cred că această persoană nu ar putea fi una mai potrivită decât un psiholog. Într-un cabinet de psihologie nu îşi au rostul orgoliul, retinerea lacrimilor sau alte mecanisme de protectie ale Eu-lui..