Uneori mă străbat de nu ştiu unde unele întrebări ciudate , cum ar fi: Dumnezeu ne-a permis să descoperim genomul uman şi să ne perfecţionăm într-atât intervenţiile genetice pentru ce oare? Să intervenim în propria lui Creaţie , oricum perfectă ? Dar ..totuşi ne-a permis sa ajungem la cunoaştere prin ştiinţa…sigur nu degeaba…Gândul cred că se datorează într-o oarecare măsură unei conferinţe audiate astăzi , în care un doctor în medicină, cercetător în neuro-ştiinţe, cu origini paterne în România, născut in Australia şi cadru didactic la Oxford , propune spre studiu un obiect de cercetare nou şi anume: posibilitatea de a interveni genetic asupra unor gene sau neurochirurgical asupra unor arii cerebrale răspunzătoare de moralitate, în scopul de a face lumea mai bună. Întrebarea cea mai des pusă de audienţă a fost: care lume, în ce scop şi cât de bună poate ea fi făcută?
Sau altă idee : dacă curba lui Gauss a fost la origine un cerc şi acum tinde spre acea stare perfectă dinnou? Dacă s-ar asimila ” marginile” curbei de către interiorul ei , totul ar redeveni unificat în acelaşi spaţiu – cerc , unde extremele s-ar topi şi ar face parte integrantă din Cerc, fără ca Cercul să se supere pentru faptul că a ajuns să conţină un pic şi din margini! Aceasta ar echivala cu acceptarea oamenilor între ei necondiţionat , tot aşa cum Creatorul îşi iubeşte întreaga creaţie.