Ma tot mir cand vad frecvent un tablou stradal, de obicei in preajma scolilor: elevi, eleve de 8-10 poate chiar 12 ani carora bunicii, bunicutele destul de varstnici, le cara ghiozdanele. Ceva nu mi se pare in regula cu aceasta diada in aceasta forma….mai ales ca unii dintre elevi ( si nu exagerez) sunt mai solizi decat bunicutele…Bunicutii merg umil in spatele copiilor, adusi de spate uneori iar copiii par absolviti de orice raspundere a ghiozdanelor…sa speram ca nu de orice raspundere in general..deocamdata. Cine trebuie sa ii invete respectul pentru bunicii cu varste inaintate? De ce trebuie sa li se usureze sarcinile incepand cu cele mai banale? La ce bun si inspre ce directie? Doar ma intreb si totodata nu-mi place ce vad. Este vorba despre invatarea timpurie a unei deresponsabilizari pentru propria persoana in cele mai minore sarcini? Ma gandesc ca nu elevii sunt cei ce cer sa li se care ghiozdanele si nici sa fie escortati la scoala , uneori pana la varste mari, spre umilinta lor in fata unor colegi deja cu o independenta specifica varstei lor.
In oglinda cu aceste secvente , mi-au mai atras atentia si altele. Las explicatiile deoparte si cantaresc discret gradul anomaliei, in asteptarea raspunsurilor. Mame in supermaketuri, cu copii mici la cumparaturi (2 ani-4 ani) care sunt intrebati si „consultati” la fiecare cumparatura inainte de fi bagata in cos, daca este bine aleasa. Ce poate stii un copilas mic despre diferenta dintre un fel de paine sau altul, dintre un fel de lapte sau altul? Cum poate sa-l ajute pe el ipostaza de „alegator” al cumparaturii? Poate in mintea mamelor exista iluzia ca astfel dezvolta in copil de timpuriu, gradul de implicare in treburi gospodaresti; poate se iluzioneaza ca astfel copilul este mai respectat ..dar mi se pare ca dimpotriva, este o alegere care il pune intr-o dificultate disproportionata varstei lui de copil ; mi se pare pe undeva chiar o lipsa de respect pentru copil. Nu ma refer la varsta la care unii copii cer sa fie lasati sa-si ajute parintii. Acele situatii sunt benefice pentru cresterea lor ( in afara de cazul in care , dinnou unii parinti nu isi lasa copiii sa-si asume sarcini usoare, corespunzatoare varstei pe motiv ca pot gresi sau din motiv de lipsa de timp; ceea ce este iarasi o situatie umilioare pentru cel mic). Este vorba in toate aceste cazuri despre un respect cuvenit ritmului propriu de dezvoltare al copilului; nimic nu trebuie fortat sau decalat in acest ritm. Este nevoie insa DOAR de atentie si prezenta a parintelui in relatia cu propriul copil.