Pledoarie pentru o analiză în grup
Ceea ce se întâmplă în noi înşine nu este numai intrapsihic, ci este mai ales interpersonal; este o reţea de relaţii între noi şi alţii; ne putem vedea pe deplin numai în măsura în care ne vedem pe noi înşine în relaţiile noastre cu alţii şi în relaţiile lor cu noi.
Este ca şi cum toţi ceilalţi cu care venim în contact ne oferă tot atâtea oglinzi în care să ne putem vedea iar noi înşine devenim la rândul nostru prilej de oglindire pentru ceilalţi.
Analiza nu ar trebui să fie o obligaţie sau un trend, ca o datorie seacă pentru a atinge un anumit scop. Procesul în sine ar trebui să fie eliberator , plin de bucurie, poate amestecată uneori cu dezamăgire, tristeţe, suferinţă, anxietate. Deci, fie că este vorba despre analiză individuală sau analiză în cadrul grupului, dacă nu vine din interior, ca o dorinţă vie , este de preferat să nu se înceapă pentru că mecanismele de apărare ale Eu-lui vor intra imediat în acţiune şi vor bloca orice demers al conştientizării acţiunilor noastre, sabotându-ne.
Ce nu sunt intalnirile de grup: intalniri de cafea, de discutii/ barfe, de relaxare.
Sunt sesiuni despre : muncă cu tine şi cu bagajul tău de viaţă, introspecţie şi seriozitate, umor şi voie bună când ne auto-descoperim, prietenie şi susţinere, dar si despre suferinţă şi iubire, dezamăgire şi iertare, blocaje şi acceptare.
Analiza în grup este de preferat uneori uneia individuale (faţă în faţă cu terapeutul) atunci când:
- se doreşte o analiză intensă şi rapidă
- nu există probleme psihice majore ci doar dorinţă de auto-cunoaştere
- se doreşte o economisire a resurselor materiale (costul unei şedinţe de 5-6 ore în grup fiind acelaşi cu al unei şedinţe de o ora individuală) , raportul de beneficii fiind ( uneori) acelaşi.
- există unele probleme de relaţionare, tendinţe de izolare socială sau pur şi simplu doar o nevoie de socializare nesatisfăcută (astfel unele grupuri pot căpăta o tematică specifică, în funcţie de participanţi)
- dorim la un moment dat să ne comparăm propriile trăiri, întrebări şi angoase cu ale altora, tocmai pentru a ne regăsi un loc mai confortabil( sau cel puţin mai clar) în procesul continuu al vieţuirii noastre.
- Se doreşte însuşirea de instrumente şi formarea unor deprinderi pentru o auto-analiză de durată; practic după participarea la un numar suficient de mare de întîlniri în grup, fiecare va fi capabil să folosească deprinderile dobândite pentru tot restul vieţii.
Câteva dintre caracteristicile şi efectele procesului sunt enumerate mai jos, în linii mari.
- Dacă la începutul lucrului în grup există uneori teama de auto-dezvăluire, după un timp, aceasta devine o deprindere elementară, constatându-se efectele benefice asupra stării psihice; barierele de protecţie ale eu-lui se ridică în ritmul propriu fiecăruia iar cei care totuşi rămân blocaţi nu vor fi forţaţi să se auto-dezvăluie. Există un moment de lucru cu sine, potrivit pentru fiecare iar unii vor prefera să lucreze indirect, doar participînd iar alţii vor constata că le este mai potrivită o terapie individuală.
- Ceilalţi participanţi oferă tot atâtea „oglinzi” subiectului, cât numărul lor. Astfel, procesul de analiză este mult amplificat ca şi intensitate cât şi ca viteză. Având prilejul de a se „privi” în oglindă, participantul îşi perfecţionează comunicarea şi devine cu atât mai obiectiv în relaţiile de fiecare zi. Detalii despre procedeu se vor învăţa la lucru.
- Fiecare participant devine subiect de autoanaliză( introspecţie) pe rând. Odată cu analiza fiecăruia , ceilalţi participanţi lucrează şi pentru ei înşisi, deoarece găsesc elemente comune, pe care le scot la suprafaţă. Aproape că nu există relatare a unui membru al grupului care să nu găsească ecou în memoria cognitivă sau emoţională a fiecărui participant.
- În grup se oferă feed-back de către fiecare participant; nimeni nu este „în afara” discuţiei, cu toţii îşi dezvăluie părţi intime, personale ( în ritmul propriu, fără a fi forţat de către grup sau de către moderator); după un timp de lucru în grup ( de obicei şi de preferat în aceeaşi componenţă) , apare sentimentul de apartenenţă la un acelaşi armonios organism . Dacă au existat disensiuni între membrii grupului înainte, este de presupus că acestea se vor estompa sau vor dispare, pentru simplul fapt că se va clarifica adevărata origine a motivelor de conflict .
- Se vor produce îmbunătăţiri în toate grupurile din care face parte persoana ( fie că este vorba despre familie, loc de muncă, grup de prieteni).
- Se întăreşte sentimentul de apartenenţă la un grup de oameni, necesar depăşirii unor impasuri cotidiene sau existenţiale; faptul de a nu fi singur în suferinţa, dă curaj de a merge mai departe sau conferă modele de acţiune.
Modele de subiecte pentru întâlniri de auto-cunoaştere în grup
Cine sunt eu în familia / societatea mea? Ce reprezintă ele pentru mine?
Relaţia cu părinţii mei
Cum îi pot fi de folos copilului/ copiilor mei?
Relaţia de cuplu – o relaţie benefică. De ce am ales acest partener?
Ce şi cât sunt dispus să fac pentru a mă simţi apreciat?
Sunt diferit, deci unic sau despre respectul faţă de semeni
Ce înseamnă pentru mine ecologia?
Cum ştiu că ştiu- sau despre încrederea în resursele mele
Eu şi dependenţele mele