Factori ce pot bloca procesul naşterii naturale şi pot duce la cezariană
De câteva decenii oamenii au început să se nască într-un mod foarte original, prin cezariană, când de fapt construcţia corpului are prevazută o altă parte pentru acest proces.
Dacă s-ar ştii presupusa origine a cuvântului cezariană, poate s-ar mai cântări o dată această opţiune! Cuvântul cezariană se pare că vine de la latinescul lex caesarea care era o lege ce impunea extragerea fătului în cazul decesului mamei la naştere. Această procedură se pare că s-a păstrat până în secolul al XVI-lea, când s-a înregistrat prima operaţie în urma căreia s-a raportat supravieţuirea atât a bebeluşului cât şi a mamei. După această primă reuşită, procedeul a proliferat pentru cazurile excepţionale.
Un procedeu dezvoltat apoi pentru situaţii de urgenţă a devenit astazi o opţiune preferată. Iar daca mamele care aleg acest mod pot fi neinformate suficient sau influenţate de societate, nu înţeleg de ce medicii aleg cu aceeaşi uşurintă aceasta cale. Siguranţa este în mod sigur o condiţie prealabilă pentru utilizarea la scară largă a acestei intervenţii. Însă ea nu poate reprezenta cauza principala a numărului de cezariene în continuă creştere pe glob.
Cauza principală, cred specialiştii psiho-obstreticieni, este o lipsă de înţelegere cvasi-culturală a nevoilor de bază ale femeii care naşte. Aceste nevoi au fost lăsate în umbră de transformarea naşterii naturale într-o metoda de naştere alternativa, cu instrucţiuni şi norme de aplicare. Este ca şi cum la naştere am primi o carte de instrucţiuni despre cum să avem grijă să funcţioneze inima…
Industrializarea naşterii este o consecinţă a unei lipse de înţelegere a proceselor fiziologice. Cercul vicios continuă prin siguranţa pe care cezariana modernă o aduce în prim-plan, fapt ce accentueză lipsa de interes faţă de tradiţionala naştere fiziologică.
Preocuparea psihologilor şi a obstreticienilor pentru procesul naşterii merge spre ruperea cercului vicios, printr-o încercare de surprindere a femeii în travaliu din perspectiva fiziologiei moderne.
Partea cea mai activă a creierului unei femei în travaliu este creierul primitiv, profund, adică glandele ce secretă hormonii implicaţi în procesul naşterii. Structurile care secreta aceşti hormoni sunt hipotalamusul şi glanda hipofiză. Pe de altă parte, inhibiţiile apar din creierul nou sau creierul intelectului sau neocortex.
Cheia pentru redescoperirea nevoilor universale ale femeii care naşte constă în interpretarea fenomenului cunoscut de către moaşele de stil vechi şi anume: există un moment în travaliu, când femeia se rupe de tot ce este în jurul ei, ca şi cum ar pleca pe o alta planetă. Dacă îndrăznim sa spunem, ar fi util să reobservăm comportametul mamiferelor, care se retrag într-un loc separat, izolat pentru a putea să obţină această stare. Este o stare specială, care îi permite să fie diferită de cea din viaţa de toate zilele, în sensul că atunci îi vine să ţipe şi chiar să înjure şi o şi face fără să-i mai pese prea mult! În acest fel neocortexul are o implicare minimă de unde se poate trage şi concluzia esenţială : trebuie evitaţi stimulii care stimulează neocortexul!
Odată cunoscut acest lucru rămân de urmărit doar câţiva factori simpli:
Limbajul– partea raţională a lui, trebuie redus la minim. Liniştea şi absenţa întrebărilor solicitante intelectual ajută foarte mult. Femeia care este deja plecată pe altă planetă, cu travaliul început, poate fi foarte uşor întoarsă din procesul firesc, prin stimularea gândirii! Tăcerea este cu adevărat de aur în această situaţie!
Lumina– stimulează şi ea neo-cortexul. Oricine doreşte să reducă activitatea neocortexului şi să se relaxeze, trage draperiile şi stinge lumina. Femeia cu travaliul început doreşte intimitate pentru a se putea comporta aşa cum simte că-i face bine, inclusiv sa adopte poziţii caraghioase care pe deasupra fac şi foarte bine fătului dar şi ei.
Senzaţia ca eşti privit -este simplu de înţeles că dacă avem reflectoarele pe noi, în situaţii mult mai puţin solicitante, intrăm în alertă şi cerem cortexului nostru să ne ajute la maxim cu toate resursele cognitive. Astfel, o prezenţă discretă nu poate decât să ajute femeia care nu doreşte să fie observată. Esenţial este pentru aceasta ca niciun hormon de tipul adrenalinei sa nu fie secretat, pentru că odată simţit pericolul, tensiunea, agitaţia, neocortexul intră în acţiune şi inhibă imediat procesul natural al travaliului.
Nesiguranţa– provocată de prezenţa persoanelor străine şi uneori numeroase, amplifică dificultatea de a intra în travaliu. Prototipul mamei-moaşă este singura prezenţă care poate aduce linişte şi calm. Dacă în acest aspect nu se pot face prea multe în spitalele noastre, femeia care va naşte e bine să ştie măcar că nu aduce nimic util, prezenţa tatălui copilului la travaliu şi nici a filmării procesului!! Pot cel mult să prelungească sau mai rău să blocheze travaliul, cu consecinţa bine ştiută, de a ajunge la cezariană. Hormonii de stres produşi de către tatăl terifiat nu pot decât să amplifice încordarea femeii. În general orice prezenţă masculină pe lângă femeia care naşte, complică relaxarea şi prelungeşte travaliul. Statistic vorbind, în ţările în care numărul moaşelor este depăşit de cel al obstetricienilor, a crescut şi numărul naşterilor prin cezariană.
Era electronică– prin super-tehnologizarea monitorizării sarcinii, a contribuit şi ea la blocajele peri-natale. Faptul de a fi permanent observată în timpul naşterii a dus deasemenea la creşterea sentimentului femeii de a fi judecată şi implicit la creşterea secreţiei de adrenalină.
Toate acestea, au consolidat o atmosferă de teamă în maternităţi , transformând un proces natural, simplu, într-unul “riscant, dificil şi periculos” care să trebuiască să fie monitorizat permanent.
Se spune adesea că travaliul a început bine dar ceva pe parcurs s-a întâmplat! Iată ce banale lucruri pot întoarce femeia din evoluţia travaliului!
I0sif Niculescu, unul dintre specialistii domeniului spune: „Din punct de vedere antropologic si evolutiv, nasterea naturala reprezinta siguranta ca vom continua sa existam ca specie. Este un proces fiziologic complex, testat in foarte mult timp, care functioneaza. Intre timp, intervin tot felul de factori care diminueaza capacitatea procreativa a femeilor: statul pe scaun prelungit, prezenta sau absenta muncii fizice, obezitatea care modifica bazinul. Toate astea vor lua amploare pe parcursul a zeci de generatii asa ca ar fi pacat ca femeile care inca vor putea naste natural sa refuze aceasta experienta din cauza panicii sau a unor cutume culturale.”