Părinţii nu sunt vinovaţi de tulburările maladive ale copiilor lor dar în tulburările lor maladive copiii reflectă problemele părinţilor lor!
Cum vă simţiţi citind acest enunţ? Vă este confortabil sau dimpotrivă vă creează disconfort? Este timpul să aflaţi un adevăr: dacă v-a creat un disconfort atunci există un punct vulnerabil atins prin acest enunţ şi este deasemenea timpul să nu vă mai simţiţi vinovaţi ci să acţionaţi pentru reinstalarea stării de bine a propriilor dumneavostră copii şi implicit a întregii familii. Dacă aţi şti că cele mai multe familii trec prin dificultăţi temporare privind relaţia cu copiii v-ar fi mai uşor? Atunci aflaţi că aşa este! Doar că numai unii părinţi au curajul de a face ceva , de a căuta ajutor în afara casei.
Părinţii care isi aduc copiii la psiholog au ca temeri unele dintre următoare situaţii:
– copilul nu mănâncă suficient sau mănâncă prea mult
-unii copii plâng până capătă ceea ce-si doresc si părintii nu găsesc resurse de a face faţă unei astfel de situatii
-alti copii nu pot fi atenti la scoala si nu invata bine
-alti copii in mod aparent inexplicabil se poarta urat cu unul din parinti sau cu un frate, altii distrug jucariile….
-alti copii se imbolnavesc repetat, aparent fara motiv.
…oricare dintre cauzele acestor situatii sau ale altora nementionate aici, se exploreaza in cabinetul psihologic , prin comunicare, metode si dotari specifice vârstei copilului. Concluziile psihologului se fac cunoscute parintelui/parintilor iar de aici mai departe, pînă la reinstalarea stării de armonie în familie, totul va depinde de cât de cooperantă este familia.
V-aş minţi dacă aş spune că nu este nevoie de efort. Dar dacă merită sau nu doar dumneavoastră hotărâţi .