Pentru ca psihologul stie si poate sa te ajute sa intelegi semnificatia bolii. Pentru vindecare este nevoie insa de trei parti: pacient, medic si psiholog.
Partea buna este ca odata ajuns la psiholog pentru a-ti intelege boala, inseamna ca exista disponibilitate de a te imprieteni cu ea, de a nu i te mai impotrivi. Da, ai citit bine! De a te imprieteni cu boala. Ai rabdare si citeste in continuare. Doar astfel vei putea gasi resursele necesare de a te insanatosi, fizic dar mai ales psihic. Pentru ca termenul boala, in acceptiunea lui mai putin clasica semnifica o perturbare la nivel fizic , o manifestare in plan fizic a unei probleme psihice aparent de nerezolvat, neinteleasa si nici macar vazuta la momentul potrivit.
Drama acestei situatii, din ce in ce mai des intalnite ( si nici nu este de mirare tinand cond de alienarea crescanda a oamenilor in general si a instrainarii de propria persoana si mai ales de celalalt …) este ca modelul general promovat de societate este de individualism. Ceea ce apare in ochii celuilalt ca atitudine rezervata si eleganta, poate sa insemne in realitate o reprimare a vietii si in final o viata netraita. Reprimarea tentativelor fizice de rabufnire este la loc de cinste. Cei din preajma nu observa nimic, pentru ca viitorii bolnavi nu dau dovada de dorinta de a se impartasi cuiva. De aceea, interpretarea psihologica a bolilor , este putin folosita, ascultata astazi, din pacate. Este vorba despre o interpretare prin analogie nu prin cauzalitate.
In cabinetul psihologic este acceptata rabufnirea! Nu numai ca este acceptata ci chiar facilitata si sprijnita. Viata trebuie sa curga firesc cu alternante, cu bine si rau, cu iubire si ura (da, avem voie sa uram !) , cu ingaduinta si cu neindurare, cu egoism si marinimie, cu indecenta si cu smerenie..continuati voi lista de perechi de trairi umane firesti….Toate trebuie sa ne fie cunoscute, cu toate trebuie sa ne familiarizam. Ceea ce nu trebuie este sa ne fixam intr-una dintre extreme. Aici intervine atent psihologul, incercand sa aduca in prim-plan fixatia pe o conduita extrema si necesitatea de a ne dez-identifica de aceste trairi ce ajung sa defineasca un intreg mod de viata.
Din pacate, mersul societatii astazi determina cresterea numarului de bolnavi, mai ales de boli incurabile.
Imposibilitatea , indisponibilitatea sau chiar nestiinta de a spune nu , de a spulbera limite, de a exploda din structuri prea inguste, pe plan personal determina cancer iar pe plan social determina incet dar sigur, autodistrugerea unei societati .
De ce am plati cu atata usurinta sume uneori fabuloase pentru medicamente si chiar pentru interventii chirurgicale in loc sa fim dispusi sa coboram si in subsolul propriei persoane? Nu de alta dar cine stie ce comori salvatoare am putea gasi acolo!