Mantra părinţilor – Copiii învaţă ceea ce trăiesc
(scris în 1954 de Dorothy Law Nolte, scriitoare şi consilieră de familie, născută în 1924, care prin acest poem simplu, citit şi luat în serios de milioane de părinţi din întreaga lume a reuşit să aducă o lumină clară asupra modelelor familiale implicate în dezvoltarea personalităţii copiilor )
”Dacă trăiesc în critică şi în cicăleală, copiii învaţă să condamne.
Dacă trăiesc în ostilitate, copiii învaţă să fie agresivi.
Dacă trăiesc în teamă, copiii învaţă să fie anxioşi.
Dacă trăiesc înconjuraţi de milă, copiii învaţă autocompătimirea.
Dacă trăiesc înconjuraţi de ridicol, copiii învaţă să fie timizi.
Dacă trăiesc în gelozie, copiii învaţă să simtă invidia.
Dacă trăiesc în ruşine, copiii învaţă să se simtă vinovaţi.
Dacă trăiesc în încurajare, copiii învaţă să fie încrezători.
Dacă trăiesc în toleranţă, copiii învaţă răbdarea.
Dacă trăiesc în laudă, copiii învaţă preţuirea.
Dacă trăiesc în acceptare, copiii învaţă să iubească.
Dacă trăiesc în aprobare, copiii învaţă să se placă pe sine.
Dacă trăiesc înconjuraţi de recunoaştere, copiii învaţă de ce este bine să ai un ţel.
Dacă trăiesc împărţind cu ceilalţi, copiii învaţă generozitatea.
Dacă trăiesc în onestitate, copiii învaţă respectul pentru adevăr.
Dacă trăiesc în corectitudine, copiii învaţă să fie drepţi.
Dacă trăiesc în bunăvoinţă şi consideraţie, copiii învaţă respectul.
Dacă trăiesc în siguranţă, copiii învaţă să aibă încredere în ei şi în ceilalţi.
Dacă trăiesc în prietenie, copiii învaţă că e plăcut să trăieşti în această lume.
Dacă sufletul tău este senin, copilul tău va câştiga pacea minţii.”
Sunt in ultimul timp lansate pe piaţa ideilor de educaţie parentală o serie de teorii care minimalizeză dacă nu chiar anulează influenţa pe care educaţia părinţilor o are, alături de mediul social si ereditate, la formarea personalităţii copiilor. Unele dintre aceste cercetări spun chiar că :” Cel puţin până pleacă de acasă, fiind adulţi tineri, copiii nu sunt o sursă de creştere a nivelului de fericire ci de diminuare a lui. Iar acest fenomen s-ar numi paradoxul parentalităţii.” Alte teorii şi cercetări moderne proclamă că “: influenţa mediului familial asupra personalităţilor adulte ale foştilor copii este aproape nedetectabilă daca nu cumva chiar inexistentă”.
Nu ştiu de ce dar cuvântul modern nu-mi inspiră întotdeauna credibilitate şi apreciere necondiţionate iar asociat cu cercetare în psihologie mă duce cu gândul la faptul că odată cu vremurile, psihologia s-ar putea asocia exclusiv cu cercetarea statistică şi s-ar îndepărta iremediabil de artă, umanitate, iubire, unicitate !
Cine oare şi de ce ar comanda astfel de cercetări sociale acum, după ce secole la rand dacă nu milenii, se ştie ,la nivel intuitiv dar si ca rezultat statistic că , preponderent copiii fericiţi şi echilibraţi provin mai degrabă din familii armonioase unde au beneficiat de iubire necondiţionată, ocrotire şi de multe altele, iar cei deveniţi maturi delicvenţi, sociopaţi şi neadaptaţi au provenit mai degrabă din familii dezorganizate sau din case de copii abandonaţi?
Sintagma latină cui prodest ne poate fi de folos de câte ori ceva miroase a putred in…lume!
Ce perspectivă se poate desprinde din aceste asa-zise cercetări? Oare ar putea fi sugerat făţiş (că de subliminal nu poate fi vorba) că o viaţă fără copii este de dorit iar dacă totuşi aceştia apar, nu trebuie vreo implicare responsabilă că tot , vorba cercetărilor, influenţa implicării parentale este nulă?? Oare sunt doar eu cea care sesizez această anomalie umană? Îmi mai împărtăşeşte cineva această opinie? Unde oare poate ajunge o societate care ar crede în astfel de rezultate „statistice-ştiinţifice”? Este omul doar o cifra in rapoarte statistice? NU ! El este UN intreg de la bun inceput, dar realizeaza aceasta doar impreuna cu un partener/partenera si doar dand nastere unui copil. Informaţiile despre aceste aşa-zise cercetări avansate in psihologie le-am aflat încercând să mă ţin la curent cu domeniul psihologiei stiintifice prin intermediul unui fost profesor de psihologie acum doar … fost maestru, fost exemplu , fost model!