Sir Ken Robinson, profesor universitar britanic si somitate in domeniul studiului creativitatii, incearca sa ne convinga ca un pariu esential al epocii noastre il reprezinta revolutia in educatie si regandirea paradigmelor modului de a invata.
Fascinanta pledoarie din volumul „O lume iesita din minti” este adecvata momentului actual prin care trece societatea romaneasca. Citita atent, in implicatiile sale pe termen lung, ea ar putea oferite nesperate solutii de iesire din impas, atat in privinta problemelor sistemului educational, cat si a modernizarii felului cum sunt evaluate competentele elevilor.
Traim intr-o lume care se schimba mai repede ca niciodata, spune Robinson, iar schimbarile cu care ne confruntam, atat in domeniul economic, cat si in cel larg cultural sunt imprevizibile. Este absolut necesar sa dam frau liber creativitatii si resurselor inovatoare, insa creativitatea nu este, asa cum fals ne imaginam, doar un apanaj al celor cu „har”. Dispunem cu toti de creativitate, dar trebuie sa stim cum s-o descatusam.
Supunand niste copii de gradinita unui text de gandire divergenta si de creativitate, vom avea surpriza sa constatam ca ei vor oferi cu mult mai multe solutii decat niste copii de varste mai mari. Prejudecatile, constrangerile pedagogice si o sumedenie de alte „baraje” le vor ingradi spontaneitatea si forta asociativa, pe masura inaintarii in varsta si a parcurgerii ciclurilor educative traditionale. Sistemul educativ actual este bazat pe modelul muncii industriale: sunetul clopotelului, specializarile pe materii, educarea la nivel de loturi si de grupe de varsta.
Copiii ar trebui „treziti” insa si lasati sa-si descopere interioritatea. Unii dintre ei sunt mai buni la anumite materii, altii isi ating varful in anumite momente ale zilei, unii functioneaza mai bine in grupuri, iar altii doar cand sunt singuri. Ca sa depasim aceasta mentalitate a „lantului de productie”, cauzata de un sistem care asigura doar conformitatea (prin teste si CV-uri standardizate, prin ierahizarea disciplinelor bazata pe presupunerile legate de cererea si de oferta de pe piata locurilor de munca), ar trebui sa mergem in sensul invers. Adica sa schimbam paradigma modelului mecanic intr-un model neliniar, personalizat, in care fiecare elev sa poata evolua in felul sau.
Preluat din Business Magazin ,24 iulie 2011, autor Nicolaescu Daniel
Ken Robinson- „O lume ieşită din minţi”, Editura Publica , Bucuresti,2011