O incercare de a-mi lamuri perechea contrariilor: idealism-realism
Inainte de toate iata si cateva definitii gata scoase din DEX ca sa mearga mai repede reflectarea pentru a incerca sa ne clarificam ce se intampla in viata noastra cu aceste contrarii.
IDEÁL Scopul suprem spre care se îndreaptă în mod conștient și metodic năzuințele și activitatea creatoare umană în toate domeniile ei, gradul cel mai înalt și mai greu de ajuns al perfecțiunii într-o direcție.
ASPIRÁTIE Dorintă puternică; năzuintă; tendintă.
EXPECTATIE Asteptare, speranță întemeiată pe anumite drepturi, probabilități sau promisiuni;
REALIZÁRE Actiunea de a (se) realiza si rezultatul ei; înfaptuire,lucru realizat,Reusita, succes.
Pe de-o parte:
Unele texte prezinta idealul ca un scop care nu necesita prezenta neaparat a unei metodici ci sustin ca este suficienta credinta implinirii mentinuta cu tarie astfel incat dorintele si aspiratiile noastre sa fie realizate iar visurile infaptuite. Se spune si ca in aceasta vie dorinta se afla o mare si tainica putere. Mai mult, ceea ce urmarim sa realizam cu tarie tinde intotdeauna sa se indeplineasca in viata noastra, chiar daca la inceput ar putea parea imposibil. Sugestia de a ne reprezenta in mod viu, prin imagini mentale clare si suficient mentinute ceea ce am dori sa se intample in viata noastra si urmarirea permanenta si energica a infaptuirii idealurilor noastre, cu intreaga forta interioara de care dispunem, ar fi o atitudine favorizanta.
Multi oameni renunta cu foarte mare usurinta la aspiratiile si idealurile lor pentru ca nu inteleg ca intensitatea si statornicia dorintei este cea care le confera puterea de infaptuire. Efortul perseverent de a mentine intensitatea aspiratiei are puterea de a o transforma in realitate. Nu are nici o importanta faptul ca aceasta realitate poate parea la inceput putin probabila sau indepartata, ca viitorul pare intunecat, este suficient ca noi sa credem in ea cu intensitate si sa luptam energic pentru ea, si mai devreme sau mai tarziu ea ne va apartine.
Mai sunt si cateva voci printre care filosoful James Allen, intemeietorul miscarii de auto-ajutorare, care ne sfatuieste sa ne „faurim vise nobile pentru ca vem ajunge ceea ce visam” sau Seneca -„tot ce dorim sa se intample sa ne inchipuim ca se va intampla”.
Pe de alta parte
In teoria stiintifica psihologica exista 3 termeni :
- nivelul de aspiratie care cuprinde scopurile pe care subiectul isi propune sa le atinga intr-o activitate sau sfera de activitati in care este angajat profesional, social, intelectual
- nivelul de expectatie exprima rezultatul concret la care subiectul se asteapta la sfarsitul rezolvarii unei anumite sarcini
- nivelul de realizare exprima scorul/rezultatul concret pe care subiectul il obtine atat la sfarsitul rezolvarii unor sarcini individuale in parte cat si pe ansamblul intregului set de sarcini (daca exista un set intreg)
Aceasta dinamica in practica de toate zilele este conditionata de raportul de forte dintre dorinta de succes si frica de esec.
Varianta optima este :
Nivelul de aspiratie sa fie pe locul I
Nivelul de expectatie pe locul II , la mica distanta de primul nivel
Nivelul de realizare- pe locul III , la mica distanta de nivelul de expectatie
Inversari ale acestor pozitii si /sau cresterea distantei dintre ele determina scaderea capacitatii de relationare optima a individului cu realitatea externa.
Ce parere aveti despre o imbinare a celor 2 teorii? Va place echilibrul in actiunile voastre si considerati ca vorba populara “adevarul se afla intotdeauna la mijloc” este oportun ?