Sunt unele perioade în viaţa unui om ( atent la semne şi simboluri) fie şi cu durata de câte o zi, care abundă în coincidenţe semnificative.
Spre exemplu am să mă dau chiar pe mine, cu câteva asemenea întâmplări petrecute chiar ieri. La prima oră din zi am participat la un workshop organizat de către o foarte bună prietenă ( o prietenie veche de 39 de ani!) ; subiectul: managementul timpului şi al disciplinei) domeniu în care eu cel puţin, am nevoie de îmbunătăţire. Materialul de curs avea ca motto coloristic, culoarea verde. Vecina de workhop a remarcat că are un pix cu carcasa verde ( şi cu mina albastră) iar eu după ce am cerut împrumut un pix la ceilalţi din sală ( fără succes) încercându-mi încă o dată norocul fără speranţă şi cotrobăind prin geantă pentru a treia oară am gasit un pix cu carcasa şi mină…verde!!
După toate acestea ( întâlnind în sală şi două persoane cunoscute cu aproximativ 10 ani în urmă), la finalul evenimentului am inversat din neatenţie materialele completate cu date personale şi intime, cu colega de workshop. Hm …mi-am zis: frumos început de zi! Şi este doar 12 la prânz. Toate acestea după ce cu doar câteva zile în urmă îmi aruncasem tot din greşeală la gunoi telefonul “inteligent” şi cheile de la casă şi maşină!
Probabil a urmat o perioadă din zi în care nu am mai fost atentă; dar seara, căutând o adresă a unui loc unde urma să încep ceva nou şi extrem de inedit pentru timpul meu liber, am fost surprinsă de alte evenimente… La adresa căutată, întuneric beznă; şi când spun beznă vreau să spun că niciun bec cât de mic , nu împrăştia lumină în curte dar nici din interiorul casei ( mare de altfel) nu se vedea vreun firicel de lumină. Confirmarea pentru participare nu o primisem pe e-mail iar la ambele telefoane nu-mi răspunsese nimeni pentru informaţii suplimentare….dar totuşi m-am dus să caut. În mod normal , în orice împrejurare nu m-aş fi dat nici măcar jos din maşină! Dar…de data aceasta am făcut-o. Am pătruns în curte, călcând uşor pentru a nu mă împiedica…am incercat mai multe uşi închise până am dat de una deschisă! Am intrat…întuneric beznă…nu se vedeau nici întrerupătoarele; am mers printr-un culoar lung, încercând mai multe uşi ; fără suces: nimeni! Am continuat urcând până la etaj, la fel. Când mă pregăteam sa cobor, tot pe întuneric, se aud paşii cuiva care tocmai intrase. Aflu că venise tot pentru ce venisem si eu…căpătăm curaj şi încercăm incă o dată etajul…de data aceasta cineva tocmai ieşise dintr-o încăpere mică şi ne spuse că am ajuns unde trebuia! Uh….mi-a plăcut Eliade- romancierul; am sorbit nuvelele lui misterioase…dar chiar să trăiesc pe viu nu aş fi sperat vreodată.
În fine, la un timp după ce începusem activitatea respectivă, intră în sală, tot în calitate de participant, o fostă colegă de aproximativ 28 de ani, care mă recunoaşte imediat iar eu deasemenea; cântasem împreună într-un cor profesionist, timp de 3 ani , în vremea liceului…Continuăm seara, în spiritul absolut inedit pe care sperasem să-l găsesc…şi ajung acasă în jur de 11 seara.
Poate nu este ceva extraordinar; este doar una dintre zilele foarte pline de coincidenţe semnificative din viaţa mea şi cred că multora dintre voi li s-a intâmplat măcar o dată ceva cel puţin la fel de inedit. Dar, ceea ce vreau să spun este că în viaţă , uneori, asemenea evenimente se întâmplă cu un scop: scopul văzut de mine este: eşti pe drumul cel bun, continuă! Totul este foarte potrivit pentru tine acum. Trecutul îţi aduce minte de aspecte ale vieţii tale uitate, prin intermediul unor vechi cunoştinţe. Foloseşte-te şi ajută-te în evoluţie de tot ce însemni, de tot ce ai devenit pănă acum de tot ce deja erai chiar dacă asta poate însemna încetarea unui vechi mod de a trăi şi începerea unuia nou.