Am citit astăzi un fragment dintr-un articol în care un medic obstretician îşi face procese de conştiinţă. Rarisima situaţie cred….El vorbea despre faptul că atunci când iese din biroul său , dacă o ia spre stânga merge spre sala de avorturi şi participă la uciderea sufletelor nenăscute; dacă o ia spre dreapta merge spre sala de travaliu şi asistă la naşteri şi ajută femeile să nască fără complicaţii. Tot el recunoaşte după această confesiune că se simte mai degrabă scindat precum un schizofrenic ! Totodată mă întreb cum trebuie să se simtă o femeie care face un avort în acelaşi timp cât acasă o aşteaptă cu dragoste un copil deja născut…Desigur că sentimentele confuze sunt şi vor fi ţinute la distanţă atîta timp cât va fi posibil dar va veni o vreme când cu siguranţă acestea vor naşte întrebări!
Raţiunile inconştiente sunt astfel şi rămân necunoscute uneori generaţii întregi fără a fi descoperite. Se va da vina pe: obicei, educaţia primită de la mamă, conjunctura socială, situaţia materială dar nu se depune niciun efort să se afle de unde vin aceste stereotipuri cu adevărat ( dacă stereotipuri se pot numi deciziile de întrerupere a vieţii). Nu vreau să sune acuzator, vreau doar sa sune măcar în urechile dacă nu în inimile femeilor care se vor afla vreodată în această situaţie.
Terapia sistemică deşi nu este atestată oficial, este practic o perlă rară în rândul curentelor de terapie. Cu ajutorul ei aceste clarificări apar rapid şi cu efecte de durată, se află originile oculte ale unor astfel de decizii şi nu numai. În situaţia de mai sus dacă medicul respectiv este străbătut de acele gânduri mărturisite, este deja pe calea cea bună şi va găsi el singur drumul către împăcarea celor două contradicţii din el, ce-l fac să nu se mai simtă o persoana integră! Succes doctore! 🙂